„Economia e un bulgăre în rostogolire accelerată, şi nu am vrea să aflăm care este baza pantei”

May 06, 2010

Scris de Cristian Stoenescu

Publicat în Interviuri

 Conducătorii patronatelor şi asociaţiilor oamenilor de afaceri sunt departe de a împărtăşi optimismul păgubos şi complice al  politicienilor care vorbesc, în prag de alegeri, de false semne de redresare economică. Ioan Cezar Coraci, preşedintele UGIR 1903, lansează un dur avertisment Guvernului României, cerându-i să ia, în al doisprezecelea ceas, măsuri reale anticriză. Departe de a fi izolate, opiniile exprimate de profesorul Coraci sunt împărtăşite de toţi marii oameni de afaceri din România. Rămâne să sperăm că preşedintele UGIR nu a fost distribuit de soarta în rolul Cassandrei, profetul care spunea adevărul dar nu era ascultat de conducătorii Cetăţii şi ca guvernanţii vor înţelege, cât mai e timp, că reuşita cu orice preţ în alegeri este calul troian care ascunde în pântece semnele unei crize, Doamne fereşte, devastatoare.

ZiN: Domnule Coraci declaraţiile din ultimul timp ale conducerii UGIR-1903 dar şi ale altor reprezentanţi ai mediului de afaceri diferă la modul absolut de cele ale Executivului. Fac referire, în primul rând la declaraţiile premierului Boc şi ale ministrului de finanţe Pogea. Nu înţelegem cum, plecând de la cifre concrete, se pot trage concluzii atât de diferite? Susţineţi, practic, că acestea arată un continuu declin al economiei româneşti?
Ioan Cezar Coraci: Rezultatele pe primele trei luni, apoi cele pe primele patru luni, sunt chiar mai triste decât estimările noastre iniţiale. V-aş da un singur indicator sintetic important şi anume scăderea PIB cu 6,4%, care este cu mult mai mult decât prognoza, de obicei pesimistă, a FMI!

Reproşăm Guvernului lipsa totală de acţiuni care să stimuleze dezvoltarea economică

ZiN: Credeţi că Guvernul României este vinovat de criza actuală din România sau contextul economic global şi criză economică mondială este cea care generează consecinţele din ţara noastră?
Ioan Cezar Coraci: Este evident că nu Guvernul României este vinovat de criză şi de influenţele acesteia asupra economiei româneşti. Guvernul României este însă dator să asiste economia naţională în perioada de criză cu măsuri specifice care să ducă la diminuarea efectelor crizei şi stoparea declinului economiei româneşti pentru că nu este un imperativ ca în România criza să devină mai gravă decât media europeană.
ZiN: Premierul şi ministrul de finanţe au spus că nivelul crizei este foarte apropiat de cel al UE ceea ce ar dovedi faptul că în România lucrurile sunt bine gestionate şi că de exemplu scăderea din industrie este similară cu cea din UE, s.a.m.d.?
Ioan Cezar Coraci: Nu, nu este adevărat, scăderea pe primele trei luni cu 13,3% este mai mare decât media europeană a scăderii producţiei industriale şi mai mult de atât, principalele ramuri care au pondere mare atât în export cât şi în PIB au o scădere mult mai mare decât cea europeană. Este un semn care arata că această criză se instalează durabil în industria şi economia românească. Vom da aici exemplu industria metalurgică cu scădere de 51,7%, fabricarea altor produse din minerale scădere de 34,4%, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte 27,4%, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice 24,3%, fabricarea autovehiculelor de transport rutier 21,4% etc. V-aş mai reaminti de asemenea, că o mare parte a acestor ramuri s-au constituit în perioada unor ani buni ai economiei româneşti, construcţia brandului de ţară fiind susţinută de Guvernul României bazat pe sectoare industriale cum sunt industria uşoară, industria auto şi de subansamble auto, industria IT, s.a.m.d.
ZiN: Ce reproşaţi Guvernului României?
Ioan Cezar Coraci: Ce reproşam Guvernului României, este lipsa totală de acţiuni care să stimuleze dezvoltarea economică. Reproşam creşterea fiscalităţii, ceea ce este un lucru absolut contrar oricărei teorii economice într-o perioadă de criză şi în mod cert contraproductiv. Mai reproşez Guvernului faptul că este unul din elementele cheie în acentuarea blocajului economic în România
ZiN: Explicaţi, vă rog, de ce spuneţi că Guvernul României contribuie la blocajul economic?
Ioan Cezar Coraci: Răspunsul este foarte simplu, pentru că guvernul nu îşi plăteşte datoriile către beneficiari, nu şi-a achitat integral datoriile pe care le avea, iar chiar şi sumele transmise, de exemplu, autorităţilor locale, nu ajung la cei care au furnizat efectiv bunuri şi servicii autorităţilor administraţiei publice.

Criza s-a agravat în ultimele patru luni

ZiN: Pe de altă parte, domnul ministru Pogea a afirmat şi la o întâlnire cu dumneavoastră că sarcina dansului că ordonator principal de credite este să discute numai cu ordonatorii principali de credite şi nu să urmărească dacă aceştia îşi plătesc sau nu datoriile, iar Ministerul  Finanţelor Publice nu are datoria şi competentele de a urmări plata către agenţii economici. Cum comentaţi spusele ministrului?
Ioan Cezar Coraci: Atât eu, cât şi întreaga comunitate de afaceri din România, cred, investitori romani sau străini, suntem foarte puţini interesaţi de ce face un ministru sau altul din guvern, ne interesează ce face Guvernul României. În UE, şi nu numai, diverse guverne au creat organisme care urmăresc ca banii datoraţi de stat, indiferent dacă este vorba de administraţie locală sau centrală, să ajungă direct la beneficiari. Şi Guvernul României putea să constituie o comisie interministerială care să verifice acest lucru, în fond compensările din economie au fost inventate tot de către guvernele româniei care s-au perindat în ultimii 20 de ani şi nu este nici o problemă dacă se doreşte ca ministerul de finanţe să facă plăti directe agenţilor economici şi să se compenseze aceste sume cu plăţile datorate bugetului. Aici este numai comoditatea şi lipsa de înţelegere a situaţiei reale în care se găseşte economia românească.
ZiN: Care credeţi că ar fi cele mai importante probleme cu care se confruntă în acest moment economia românească şi cum au evoluat în ultimele patru luni, de când a fost stabilit, împreună cu partenerii sociali, proiectul planului de măsuri anticriză?
Ioan Cezar Coraci: Aş vrea să spun, în primul rând, că din planul de măsuri anticriză stabilit împreună cu Guvernul României nu au fost puse în aplicare decât câteva măsuri de deblocare a economiei şi acelea parţial, dar nu măsuri de stimulare sau de oprire a scăderii economice. Cred că principalele probleme cu care se confruntă economia naţională sunt aceleaşi, dar ele şi-au schimbat importanta datorită agravării crizei, în cele patru luni de lipsa de acţiune a Guvernului României. Cred că prima problemă care se confruntă absolut toate întreprinderile din România, mari, mici, indiferent de domeniul de activitate, îl constituie decapitalizarea şi lipsa de lichidităţi. Acestea sunt cauzate de criză, de lipsa de comenzi, de faptul că întreprinderile nu au putut să-şi redimensioneze imediat activitatea la piaţa internă sau externă pe care o controlau, dar şi de faptul că băncile nu controlează în acest moment economia reală. Este nevoie, în ceea mai mare parte a întreprinderilor chiar şi de capital circulant; sunt situaţii în care întreprinderi care au comenzi chiar şi la export nu sunt în stare să închidă ciclul de producţie din cauza lipsei de lichidităţi. Vor trebui să renunţe la anumite comenzi şi s-ar putea să vedeţi falimente şi întreprinderi închise nu pentru că nu ar avea piaţă sau nu ar fi competitive ci pentru că nu vor avea banii necesari să închidă ciclul de producţie, iar Guvernul României nu face nimic pentru a finanţa acest ciclu.

Zonele mono-industriale sunt în mare pericol în acest moment

ZiN: Nu EXIMBANK-ul ar trebui să se ocupe cu acest lucru pentru întreprinderile care realizează export?
Ioan Cezar Coraci: Am salutat măsură executivului României, poate una din singurele măsuri anticriză concrete, cea de a capitaliza EXIMBANK-ul, dar aş pune şi o întrebare retorică: într-o ţară în care resérvele minime obligatorii sunt de 20%, iar pentru capitalizarea EXIMBANK s-au prevăzut 42 milioane euro, cum ar putea această unică banca să crediteze exportul României de 33 miliarde de euro? Este clar că este o picătură într-un ocean. Pe de alta, obţinerea unor credite pentru export în câteva luni fac ca acest produs să fie total neoperational. O comanda nu aşteaptă luni de zile banii pentru finanţarea producţiei pentru a putea onora comanda.Cât despre cealaltă problemă de fond a economiei româneşti aş putea să o caracterizez mai bine dându-vă un exemplu concret, de la filiala noastră din judeţul Gorj. Am participat acolo la o întâlnire cu oameni de afaceri, atât membri cât şi nemembri UGIR-1903. Erau disperaţi de situaţia economică reală, de faptul că industria românească a scăzut cu acele procente îngrijorătoare, determinând o diminuarea a cererii de energie şi de energie electrică în mod special. Aceasta scădere medie se apropie de 20% dar evident a scăzut mai mult cererea de energie “scumpă” care este energia termică. Asta face ca pentru prima dată se pare atât Regia autonomă a huilei cât şi mari centrale cum sunt Turceni şi Rovinari să nu mai aibă problema subvenţiilor, dar să aibă problema lipsei de comenzi care îi apropie de trecerea sub pragul de rentabilitate. Restrângerea activităţii sau închiderea numai a uneia dintre cele două centrale va determina o situaţie foarte dificilă. Colegii noştri ne-au arătat că peste 70% din IMM-urile din judeţul Gorj sunt furnizoare ale celor 3 mari unităţi de stat pe care le-am menţionat. Este clar că închiderea uneia dintre acestea ar duce la crahul, prăbuşirea completă, a economiei judeţului Gorj, la falimentul celei mai mari părţi dintre cele 70% dintre IMM-uri şi chiar şi falimentul unei mari părţi ale celorlalte pentru că creşterea şomajului şi scăderea puterii de cumpărare a populaţiei prin concedieri masive va face ca şi restul de firmelor, care fac comerţ cu bunuri de larg consum sau prestează servicii pentru populaţie, să fie afectate.
ZiN: Un adevărat dezastru la nivel local?
Ioan Cezar Coraci: Ce altceva ar putea să însemne? Estimaţi şi dumneavoastră, un şomaj care depăşeşte jumătate din populaţia judeţului, imposibilitatea autorităţilor locale de a plăti ceea ce trebuie să plătească, inclusiv salariile bugetarilor, din cauza lipsei de încasare la bugetul local, la practic falimentul economiei din acel judeţ.
ZiN: Credeţi că acest lucru s-ar putea extinde la nivelul întregii ţări?
Ioan Cezar Coraci: Sper că acest lucru să nu se întâmple niciodată în România, dar este evident că zonele monoindustriale, care sunt numeroase în România, sunt în pericol în acest moment.V-aş aminti aici exemplul judeţul Vâlcea unde posibilă închidere a OLTCHIMULUI ar produce efecte economice negative chiar mai mari faţă de ceea ce se poate întâmpla în judeţul Gorj. Pentru aceste zone monoindustriale guvernul are responsabilităţi foarte mari.

Vom propune, public, un plan real anti-criză

{jcomments on}ZiN: Ce credeţi că ar trebui să facă guvernul României?
Ioan Cezar Coraci: Guvernul României ar trebui să facă ceea ce Comisia Europeană a recomandat şi a devenit o practică pentru guvernele altor ţări, să construiască un organism funcţional care să analizeze situaţia economică a marilor întreprinderi pentru a le putea acorda ajutoare de stat în funcţie de situaţia acestora. Să acorzi ajutoare numai IMM-urilor este un lucru care nu foloseşte la nimic. Marea majoritate a IMM-urilor sunt furnizori de bunuri şi servicii pentru marile centre de profit. Vă exemplific printr-o situaţie de care ştiu sigur că nu se va întâmpla pe care vi-l dau pentru că nu vreau să alarmăm pe toată lumea. Dacă Renault s-ar închide cele câteva sute de fabrici ce produc repere pentru Renault s-ar închide toate. Marile întreprinderi Oltchimul, Regia Autonomă a Huilei altele de aceiaşi mărime trebuie ajutate pentru a nu-şi închide porţile pentru că odată cu ele vor dispare nenumărate IMM-uri, fenomen care ar angrena efecte economice şi sociale greu de prevăzut.
ZiN: Să presupunem că funcţionam pe un scenariu extrem de pesimist în care criza se agravează şi Guvernul României, aşa cum afirmaţi dumneavoastrea, continua să nu ia măsuri de stopare a crizei economice. Ce credeţi că s-ar putea întâmpla?
Ioan Cezar Coraci: Cred că Guvernul României nu mai are mult timp indiferent dacă criză economică se agravează sau nu pentru că criza are un efect de debalanta, este un bulgăre de zăpadă în rostogolire accelerată până la baza pantei şi nu am vrea să aflăm care este baza pantei. De altfel, aţi văzut că majoritatea economiştilor susţin că criză economică va avea forma unui L şi noi suntem încă pe partea descendentă a L şi nu ne-am apropiat încă de momentul ajungerii pe palierul de stabilitate, moment care în mod cert îl considerăm că unul încurajator pentru economia românească.
ZiN: Aţi enunţat cele două lucruri pe care Guvernul României ar trebui să le facă cu celeritate. Sunt singurele măsuri?
Ioan Cezar Coraci: Nu. UGIR-1903 pregăteşte în colaborare şi cu experţi, cu patronate şi sindicatele din România, un plan de măsuri anticriză cu mult mai puţine puncte, dar mult mai urgente care vor trebui într-adevăr finanţate şi puse în aplicare de către guvernul României. Acest plan pe care îl vom propune guvernului în mod public, la începutul lunii viitoare, plan va cuprinde măsuri dintre care aş enumera: 1. subvenţionarea agriculturii pentru campania de toamnă pentru că normele UE ne împiedică să se acorde subvenţii ce depăşesc media UE, dar de la 108 până la peste 400 euro/hectar România mai are un drum lung de parcurs; 2. revizuirea imediată a preţului energiei atât pentru populaţie cât şi pentru industrie în mod special. Faptul că în acest moment nu mai importăm gaze naturale iar preţul intern este foarte mic permite o scădere aşa cum şi domnul ministru Videanu a recunoscut cu aproape 40% a preţului gazelor naturale ceea ce în mod cert va constitui un balon de oxigen pentru multe ramuri industriale; 3. scăderea neapărat a cheltuielilor publice este inadmisibil că în primele 4 luni fondul de salarii să fi crescut cu 16,2% faţă de perioada similară a anului trecut, iar cheltuielile totale au crescut cu 11,7%; 4. măsuri active pe piaţa forţei de muncă de exemplu punerea în practică a ceea ce se afla şi în primul plan anticriză, şi anume plata de către stat a 50% a din salariilor şomerilor reangajaţi şi a altor măsuri de acelaşi tip pentru CAS, şomajul tehnic bugetate corespunzător; 5. reluarea în mod real a investiţiilor publice, în orice domeniu, fără a aştepta stabilirea de priorităţi valorificând proiectele existente, pentru a impulsiona imediat piaţa de bunuri şi servicii şi industriale. Cred că a venit momentul în care trebuie să construim orice este nevoie şi pentru care există proiecte nu să aşteptăm proiecte de autostrăzi care nu vor fi finalizate nici la începutul anului următor; 6. un plan de investiţii coerent pentru că iniţial, planul anticriză prevedea măsură reabilitării termice a clădirilor cu o finanţare de un miliard care s-a redus apoi la 80 de milioane şi nici acelea nu ştim dacă au fost prinse în buget; acum ne apucăm de programul „prima casă” pentru care nu există piaţa în această perioadă de criză, când există deja o supraofertă de locuinţe în majoritatea oraşelor şi nu ştim câţi tineri îşi vor putea permite să cumpere o locuinţă.

Dacă nu se renunţă la campania electorală prelungită, vom avea falimente în lanţ şi milioane de şomeri

ZiN: Care credeţi că ar putea scenariile evoluţiei situaţiei economice în România?
Ioan Cezar Coraci: Un scenariu pesimist, la care nu vreau să mă gândesc, este scăderea în continuare în acelaşi ritm al PIB ceea ce aşa cum oricine ştie ar putea să ne aducă la nivelul falimentului de stat, deci a incapacităţii de plată la nivel de stat a salariilor pensiilor a tuturor cheltuielilor bugetare. Scăderea cu 15-20% a PIB în decurs de câteva luni într-o ţară înseamnă falimentul economiei respective. Uitaţi-vă care sunt în buget ponderea cheltuielilor cu învăţământul, sănătatea, armată, s.a.m.d. şi o să vedeţi că o asemenea scădere un va putea fi acoperită practic în nici un mod. Asta ar însemna probabil peste un milion de şomeri şi în mod real 2,5-3 milioane de şomeri, oameni fără nici o sursă de venit, o economie de subzistenţă, falimente în lanţ, închiderea majorităţii magazinelor pe care le vedeţi prin oraşe pentru că nu mai există nici clienţi nici marfa care să fie desfăcută şi probabil în final crahul sistemului bancar pentru că toţi cetăţenii care nu-şi pot plăţii creditele şi care au ipoteci vor genera un fenomen similar cu cel petrecut în America. Atunci, băncile, în lipsa disperată de lichidităţi vor încerca să execute ipotecile dar nu-şi vor putea recupera banii pe care i-au împrumutat din cauza incapacităţii pieţii de a absorbi aceste bunuri imobiliare. Toate aceste fenomene vor fi însoţite de “diavolul” deflaţiei (se va vedea că există bani dar nimeni nu are puterea să îi folosească), după ce, într.-o prima fază, vom asista probabil la scăparea de sub control a parametrilor macroeconomici şi a inflaţiei. Un scenariu mai realist  va fi acela în care Guvernul României va renunţa la campania electorală prelungită pe care ne-o pregăteşte şi va începe să-şi ia rolul în serios. Evident că partidele politice n-au decât să continue campania electorală şi viitorii candidaţi prezidenţiali  se vor aşeza la masa negocierilor cu partenerii sociali de care de data asta vor avea mai multă nevoie, nu numai pentru a primi soluţii ori informaţii despre amploarea dar şi sprijin în cazul, nedorit, al conflictelor sociale care ar putea izbucni din cauza neînţelegerii de către populaţie a posibilităţilor reale şi ale efectelor reale ale crizei. Probabilitatea producerii acestora vă fi tot mai mare dacă creşterea de taxe şi impozite va gâtui acea parte a economiei care şi aşa abia mai suflă. Este nevoie de o infuzie de capital pe care numai statul o poate face în proiecte care să genereze activitate economică şi să dea de lucru întreprinderilor care mai există

Depindem de modul în care Guvernul României va acţiona

ZiN: Sunt totuşi şi economişti care prevăd sfârşitul crizei în acest an, cel puţin pentru unele pieţe dezvoltate. Cum se va sfârşi criza în România şi când va intra economia românească pe un făgaş de creştere?
Ioan Cezar Coraci: Este bună întrebarea. Evaluările noastre în privinţa sfârşitului crizei economice din România se bazează pe aceste evaluări ale economiei mondiale. Nu putem afirma că avem expertiză suficientă pentru a estima ceea ce se va întâmpla cu criza la nivel global şi suntem obligaţi să luăm în considerare ceea ce specialiştii care au mai multe date prevăd la nivel mondial. Probabil însă că stabilizarea economiei unei ţări va depinde în principal de doi factori: de gravitatea crizei şi tipul de economie al statului respectiv. În privinţa gravitaţii crizei, cu cât România va ajunge mai jos, timpii de redresare vor fi mai lungi iar investiţii de capital necesare vor fi mai mari. În ceea ce priveşte structura economică aici aş fi ceva mai optimist pentru că nu stăm foarte rău dar nici foarte bine. Dacă am avea o pondere foarte mare a industriilor cu ciclul de producţie foarte lung, sigur că ar dura foarte mult. Metalurgia, de pildă, nu poate fi prima ramură care să iasă din criza, la nivel mondial iar ciclul de producţie în industria metalurgică sau în cea chimică durează 3 luni, în medie, chiar 6 luni câteodată. Există produse care de la începutul procesului de fabricaţie până la produsul final tine 60 de zile. Este clar că în aceste zone efectele pozitive se vor simţi mai lent. În zona bunurilor de larg consum, efectele s-ar putea simţi mult mai rapid. Probabil că în 3-4 luni de la stabilizarea economiei mondiale am putea să vedem că scade presiunea asupra României, fără ca asta să însemne o diminuare a crizei, iar după circa 6 luni este normal că anumite ramuri ale economiei să înceapă să crească, dar numai în măsura în care România va rămâne un mediu de afaceri atractiv şi competitiv din punct de vedere economic. Repet însă, odată scăpat controlul prin deteriorarea parametrilor macroeconomici, mai ales o fiscalitate care ar putea să crească din cauza nevoii disperate a guvernului de a strânge bani ar putea  face România necompetitiva din acest punct de vedere şi atunci sigur timpii de redresare se vor lungi. Nu vreau să mă gândesc însă ce va trebui toţi să suportăm în această perioadă şi repet ceea ce va trebui să suportăm depinde, în cea mai mare măsură, de modul în care Guvernul României va acţiona. Chiar dacă nu el poartă vina intrării în criză, responsabilitatea modului de gestiune a crizei şi a costurilor pe care economia şi populaţia ţării le va plăti în această perioadă aparţine, cu siguranţă, Guvernului.