Eduard Novak: ”Atunci când ai un vis, trebuie să faci tot posibilul pentru a-l îndeplini”

December 07, 2012

Scris de Anamaria Nedelcoff

Publicat în Interviuri

Eduard NovakA câștigat aurul la Paraolimpiada de la Londra la ciclism, iar următorul hop pe care vrea să-l treacă sunt Jocurile Paralimpice de la Rio, unde vrea să-și păstreze locul obținut în 2012. 

Deși zece ani a fost campion national la patina viteză, viața lui Eduard Novak s-a schimbat, din punct de vedere sportiv, în urma unui accident rămânând fără laba piciorului. Însă nu a renunțat, dorindu-și din nou ”să fie câine”, referindu-se la acea senzație pe care o simt sportivii de performanță când doresc să-și forțeze limitele. S-a apucat de ciclism și numai el știe cum a reușit să treacă peste limitările psihice pe care ți le oferă un asemenea accident. Despre toate acestea Eduard Novak vorbește într-un interviu pentru Ziarul de Investigații.


Reporter: Cum s-a schimbat viața dumneavoastră după Jocurile Paralimpice de la Londra?

Eduard Novak: După ce m-am întors de la Londra, am simţit, pentru prima oară, că munca mi-a fost recunoscută şi apreciată. Dacă înainte, chiar şi atunci când am câştigat titlurile de campion mondial, mă aşteptau în ţară câţiva oameni care mă felicitau, acum am avut parte de surprize senzaţionale. A fost fantastic să văd că în centrul municipiului Miercurea Ciuc m-au întâmpinat peste două mii de oameni şi nu trece zi fără ca cineva să aprecieze ceea ce am făcut. În plus, cred că adevărata valoare a rezultatului meu, pe lângă medalia de aur, este că am făcut atâţia oameni fericiţi. Şi repet, dacă ştiam că voi aduce bucurie în sufletul atâtor oameni, aş fi muncit şi mai mult decât am făcut-o.

Reporter: Cât de mult credeți că se va deschide drumul sportivilor cu dizabilități care-și doresc să facă sport de performanță, având în vedere că vă au pe dvs ca sursă de inspirație, ca motivație, ca dovadă că se poate?

Eduard Novak: Ştiu că sunt o sursă de inspiraţie pozitivă pentru sportivii cu dizabilităţi şi cred că rezultatul meu va ajuta generaţiile viitoare pentru pregătirea privind calificarea pentru Paralimpiada de la Rio. Din ceea ce observ, s-a schimbat viziunea, în anumite segmente, asupra sportului paralimpic şi a parasportivilor. Cred că există un potenţial de dezvoltare foarte mare în acest domeniu şi sper că delegaţia care va reprezenta România la Rio, peste 4 ani, să fie şi mai numeroasă. În plus, este bine că există mediatizare pentru sportivii cu dizabilităţi, pentru că acest lucru atrage sponsori, de care este nevoie în orice disciplină sportivă.

Reporter: Cum ați ajuns la decizia de a participa la acest gen de competiție?

Eduard Novak: A fost visul meu de o viaţă, este visul oricărui sportiv de a participa la Jocurile Olimpice. La începutul carierei am visat la titlul olimpic ca patinator viteză iar apoi, după accident, mi-am dorit acelaşi lucru ca ciclist. Am muncit foarte mult să ajung aici şi sunt foarte fericit că am reuşit să urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.

Reporter: Ce v-a motivat să continuați, având în vedere că statul român, așa cum ați declarat adesea, nu se arată foarte interesat de a investi în sportul de performanță, mai ales când vine vorba de persoanele cu dizabilități, care sunt oarecum marginalizate?

Eduard Novak: Atunci când ai un vis, trebuie să faci tot posibilul pentru a-l îndeplini. Eu când mi-am dat seama că singurul mod în care pot fi fericit este sportul de performanţă nu m-am mai gândit la nimic altceva. Nu mi-au stat în cale nici cei care voiau să-mi spulbere visul prin faptul că nu mă sprijineau sau mă criticau, nici lipsa susţinerii financiare sau a faptului că în România nu exista o tradiţie privind ciclismul. Am construit totul în jurul meu, am făcut tot ceea ce am putut pentru a reuşi. Şi aici un merit extraordinar îl are familia mea, soţia mea, care m-au susţinut tot timpul, au crezut în mine şi m-au sprijinit ca să mă pot concentra pe ceea ce aveam de făcut.

Reporter: Care sunt diferențele dintre antrenamentele de acum față de cele de dinainte de accident, din punct de vedere psihologic?

Eduard Novak: Nu există niciun fel de diferenţă, nici din punct de vedere psihologic şi nici altfel. De zece ani am şi uitat că am proteza, mă antrenez ca şi cum nu ar fi acolo, iar gândirea pozitivă de dinainte de accident, când eram patinator de viteză, este esenţială şi acum, în noua carieră sportivă.

Reporter: Care sunt target-urile pentru următorii ani?

Eduard Novak: Pentru anul următor nu am niciun target special. Vreau să particip cu echipa Tuşnad Cycling Team la concursurile din calendarul competiţional şi să iau parte şi la concursuri individuale, dar fără să-mi propun un obiectiv anume. Pe termen lung, pentru că întotdeauna trebuie să gândim pe termen lung, mă gândesc deja la Paralimpiada de la Rio ca la principalul concurs al carierei, unde doresc să-mi apăr titlul cucerit la Londra şi visez, în continuare, să câştig medalia de aur la concursul de contratimp rutier.

Reporter: Care este evoluția pregătirii tehnice, fizice și tactice de la an la an, de când ați început ciclismul și cum s-a realizat ea?

Eduard Novak: La început nu ştiam mai nimic despre acest sport. L-am ales pentru că îl foloseam ca pregătire complementară de vară, atunci când practicam patinajul viteză şi pentru că implică aproximativ aceleaşi grupe musculare. La primele concursuri eram depăşit chiar şi de către fete şi mă enervam foarte tare. La început mă antrenam după programe găsite pe youtube şi destul de recent am aflat că poziţia mea pe bicicletă nu era cea corespunzătoare. De peste un an, însă, sunt pregătit de antrenorul italian Cristiano Valoppi, care este un nume în domeniu şi care a ştiut să scoată tot ceea ce este mai bun din mine.

Reporter: V-ați gândit să urmați exemplul lui Oscar Pistorius de la Jocurile Olimpice de anul acesta și să participați la următoarea olimpiadă sau la alte competiții alături de cicliști fără dizabilități?

Eduard Novak: Nu pot să spun acum dacă aş putea participa la Jocurile Olimpice pentru persoanele valide, cred că răspunsul acesta îl voi avea peste aproximativ doi ani. În ceea ce priveşte participarea la competiţii pentru ciclişti valizi, eu concurez frecvent la astfel de întreceri şi am obţinut şi rezultate foarte bune. Spre exemplu, anul trecut am devenit campion naţional în proba de fond, concurând doar alături de sportivi valizi. Vreau să vă spun că intenţionez ca în 2014 să particip la Campionatul Mondial de ciclism pentru profesionişti.

Reporter: Unde vă petreceți majoritatea timpului de pregătire sportivă?

Eduard Novak: În timpul iernii merg în cantonament, fie singur, fie cu echipa, în Spania şi Croaţia, iar în timpul verii mă antrenez la Miercurea Ciuc, la care se adaugă şi participarea la competiţii în România şi în diverse ţări europene.

Reporter: Cât de greu este să găsiți sponsori care să vă susțină activitatea? Care sunt diferențele - referitor la partea financiară - dintre sportivii români și cei din afara țării?

Eduard Novak: Este foarte greu de găsit sponsori, atât individual cât şi pentru echipă. Şi nu se pot compara bugetele cu care lucrează echipele de ciclişti din afară, cu ceea ce se întâmplă în România, unde, deocamdată, ciclismul nu este sport tradiţional. Dar mă bucur că sponsorii mei au avut încredere în mine, m-au susţinut şi m-au apreciat.

Reporter: În toată această perioadă de pregătire, până la Jocurile Paralimpice și după, ați avut impulsul de a pleca din România? De ce?

Eduard Novak: Dacă după Jocurile Paralimpice autorităţile nu ar fi luat măsurile ca premiile acordate campionilor paralimpici să fie similare campionilor olimpici şi nu nu s-ar fi înlăturat această nedreptate, mă gândeam să plec din ţară. Pentru că e normal să îţi doreşti ca munca să îţi fie recunoscută, întrucât efortul depus este la fel de mare sau poate mai mare decât a sportivilor valizi. În rest, nu m-am gândit să plec din ţară pentru că am trăit cu convingerea că se poate face performanţă şi în România.