„Piraţii români” de la Galaţi şi Brăila, hoţi de câini şi fier vechi

October 11, 2011

Scris de Tudor Bălănescu

Publicat în Economie

     Spre deosebire de înaintaşii lor de pe oceanele Globului, cu înfăţişare fioroasă şi care prădau galioane încărcate cu aur şi nestemate, “piraţii” zilelor noastre acţionează pe Dunăre şi se mulţumesc cu o pradă mai puţin bogată. De pe vapoare au dispărut cereale, cocs şi fier vechi, dar şi un câine lup caucazian

Sistematic, în presă apar ştiri despre existenţa pe Dunăre a unor grupuri de „piraţi”, care acţionează în special în zona Galaţi – Brăila, atacă navele şi fură tot ce le cade în mână. A fost consacrată şi eticheta de „piraţii români”, utilizată de căpitanii navelor bulgăreşti care anunţă atacurile.

Dincolo de acest mit creat forţat de marinarii bulgari, în aceste cazuri este vorba de furturi comise de mărunţi barcagii sau pescari care, trecând cu barca pe lângă un convoi de barje ce staţionează la ancoră, nepăzit (pentru că de obicei marinarul de cart doarme sau bea bere şi se uită la televizor), urcă la bord şi fură orice poate fi transformat în bani, de la cereale, cocs şi fier vechi, la parâme şi chiar un câine lup caucazian.

Orzul bulgăresc, prădat la Gropeni

Ultima „bombă” în materie de piraterie pe Dunăre a apărut pe 10 iulie, când Nencho Ancev, căpitanul împingătorului bulgăresc „Sfântul Andrei”, a reclamat la Căpitănia Portului Brăila că barjele sale au fost atacate de „piraţii români” în zona localităţii Gropeni.

Ştirea a fost preluată de ziarul bulgar „Trud” şi de „Mediafax”, de unde au ajuns în presa din Bulgaria şi, respectiv, România. Căpitanul navei bulgăreşti a declarat că „piraţii români au venit cu ambarcaţiuni neînmatriculate şi au acţionat fără ca membrii echipajului să audă nimic”. Declaraţiile lui Ancev au căpătat şi o alură europeană, atunci când acesta a atins problema nesiguranţei în navigaţia pe Dunăre, afirmând că „Uniunea Europeană oferă fonduri pentru operaţiunile poliţiei pe Dunăre, deşi nu există nicio siguranţă pentru traficul fluvial”.

Atacul „pirateresc” de la Gropeni fusese dat asupra unui convoi de barje sub pavilion bulgăresc, ce transporta 1.079 tone de orz. Expeditorul este SC Delta Rom Agriculture SRL Tulcea, iar cumpărător e firma VA Intertrading Aktiengeseulschaft din Austria. Transportul a plecat din Portul Tatamir (Tulcea), va ajunge la Constanţa, iar de acolo în Austria. Căpitanul  Nencho Ancev reclama că de pe barjele convoiului staţionat la ancoră în zona comunei Gropeni a fost furată “aproximativ” o tonă de orz., dar nimeni nu putea spune dacă s-a furat o tonă, două, sau jumătate de tonă.

„Nouă ne este clar că s-a furat, sigiliile erau rupte, dar cantitatea ce a fost furtată o vom şti abia la Constanţa, unde se va face cântărirea. Avem deja un cerc de suspecţi, am identificat nişte urme de căruţă pe malul Dunării, la vreo 200 de metri de locul unde era ancorat convoiul de barje şi cu siguranţă îi vom prinde în zilele următoare. Dar sunt convins că după ce noi vom găsi hoţii, la 1.000 kg furate din 1.000 tone de marfă, partea vătămată va spune că nu a avut nici  o pagubă. Nu ar fi prima oară când se întâmplă asta”, ne-a declarat cms şef Petrică Hahui, şeful Secţiei Regionale a Poliţiei Transporturi (SRPT) Galaţi. Furturile de cereale de pe barje nu sunt o noutate la Brăila.

2006, anul de glorie al „piraţilor” din Galaţi şi Cernavodă

O perioadă de glorie a ştirilor despre „piraţii români” de la Galaţi sau de la Cernavodă a fost luna mai 2006. Atunci, marinarii împingătorului bulgar „Petr Beron”, aflat la ancoră în rada Portului Galaţi, au reclamat că „piraţii” au urcat la bord şi au spart geamurile a două autoturisme aflate pe punte, furând 750 de euro aflaţi în interiorul autoturismelor, dar şi un câine-lup caucazian.

Ştirea a făcut senzaţie în presa străină, consacrând astfel existenţa „piraţilor de pe Dunăre”. Poliţia Transporturi Galaţi a demarat o anchetă, dar aceasta s-a desfăşurat cu greutate, pentru că nava bulgărească a părăsit Portul Galaţi a doua zi după depunerea reclamaţiei şi pentru că într-o cercetare internaţională trebuie respectate anumite proceduri.

Tot atunci, în presa internaţională a apărut un articol care a făcut mai multe valuri decât cazul de la Galaţi, pentru că, între timp, „piraţii” de la Cenavodă ar fi atacat o navă de croazieră. Ziarul britanic „Sunday Telegraph” cita marinarii bulgari, care se refereau la atacurile „piraţilor” de la Galaţi şi Cernavodă. În articol se spunea că bandele atacă navele comerciale care navighează pe Dunăre, jefuind marinarii şi vasul de toate bunurile de valoare. Piraţii atacă îndeosebi noaptea, folosesc şalupe de mare viteză pentru a ajunge la bordul navei şi urcă la bord folosind cârlige şi frânghii.

Căpitanul navei bulgare declarase pentru „Sunday Times” că „piraţii” interceptează comunicaţiile radio pentru a-şi pregăti atacurile. S-a creat o legendă în care „piraţii” noştri au un arsenal similar şi un mod de acţiune asemănător cu cel al celor somalezi. Mai puţin kalaşnikovul. „"Este exagerat. Chiar nu există piraţi de apă dulce în sensul pe care îl atribuim noţiunii de <<pirat>>. Noi supraveghem video întreaga zonă”, spunea şeful Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Galaţi, comisarul şef  Didel Bădărău.

Comorile, înlocuite de fier vechi şi cocs

Exploatând operativ informaţiile obţinute în anchetarea cazului furtului de pe „Petr Beron”, agenţii de la Poliţia Transporturi Navale Galaţi au prins în flagrant trei indivizi din localitatea IC Brătianu, judeţul Tulcea, care furau deşeuri de fier vechi dintr-o barjă.

„A fost singurul caz mai semnificativ cu care ne-am confruntat, cu un prejudiciu de aproximativ 25.000 de lei noi”, spune cms şef Petrică Hahui. Poliţiştii au descoperit că doi dintre cei trei hoţi de fier vechi din IC Brătianu participaseră şi la spargerea de pe „Petr Baron”. Atunci, cei doi „piraţi” furaseră doar câinele. Poliţiştii de la Transporturi au găsit şi câinele lup caucazian pe care îl furaseră, dar ancheta s-a sfârşit fără ca cei doi „piraţi” să poată fi puşi sub acuzare, pentru că nu a putut fi găsit proprietarul grec al câinelui, singurul care putea demonstra furtul, recunoscându-şi câinele.

„Erau aceeaşi autori care au participat şi la furtul de la <<Petr Beron>>, dar atunci au furat doar un căţel. Am găsit câinele, am găsit şi autorii, dar când am făcut apel prin ambasadă ca partea vătămătată, un cetăţean grec, să vină să ia câinele, nu l-am mai găsit pe proprietar şi ca atare dosarul a fost închis”, spune cms şef Hahui.

„Piraţii” din Galaţi s-au profilat şi pe furtul de cocs, aflat la mare căutare în comunele din jurul oaşului, pentru că face sobele sătenilor să duduie mai ceva ca un furnal. Mai nou, „piraţii” s-au adaptat la faptul că după închiderea uzinei cocsochimice de pe platforma ArcelorMittal, cocsul importat de la combinatul ZKZ din Polonia ajunge la Galaţi cu barjele. Înainte de a intra la descărcare, barjele sunt ancorate în rada Portului Mineralier Romportmet, unde sunt accesibile „amatorilor” de cocs.

Poliţiştii SRPT Galaţi au capturat cinci “piraţi” care, la adăpostul întunericului, au cărat, cu două bărci, peste trei tone de cocs. „Grupul compus din O. Faliş (35 ani), D. Ciobanu (27 ani), A. Condruz (26 ani), M. Nechita (24 ani), toţi din Galaţi şi A. Lepădatu (17 ani), din comuna Priponeşti, folosind o barcă, au sustras de la bordul unei barje ancorate în zona km 156+500 a Dunării, aproximativ trei tone de cărbune energetic, în valoare de aproximativ 5.000 de lei”, declara Hahui. Cei cinci “piraţi” au fost chiar foarte greu de capturat, poliţiştii de la Transporturi reuşind să pună mâna pe ei după o urmărire ca în filme, mai întâi pe Dunăre, iar apoi, pe malul fluviului, unde cei cinci sperau să îşi piardă urma în întuneric.

Erată la „Sunday Times”: „piraţii” sunt de fapt pescari

Potrivit comisarului şef  Petrică Hahui, există şi pe Dunăre multe cazuri de furtişaguri, între care furturile de fier vechi şi de cocs sunt cele mai importante. „Au mai fost prinşi şi alţii, dar cu fapte minore, găinării, le-am putea spune. Furau câte un sac de cărbuni ori te miri ce alte mărunţişuri, pentru care partea vatamată nici nu depunea plângere”, spune Hahui.

Cei etichetaţi ca „piraţi” în declaraţiile marinarilor bulgari pentru „Sunday Times” sunt de fapt banali infractori de trei parale. „Sunt hoţi de mici ciupeli. Nu sunt organizaţi. Sunt barcagii, pescari de regulă, care mişună şi mai dau cu o plasă, pentru că au autorizaţie şi acum nu mai e prohibiţie. În timp ce pescuiesc, dacă văd o barjă ancorată, unde de regulă cei din echipaj nu-şi fac cartul, pentru că de obicei marinarii dorm, urcă pe navă unde fură ce găsesc, un butoi cu ulei, un butoi cu motorină, o parâmă, un sac de orz sau unul de cărbune. Aştia sunt marii <<piraţi>> ai Dunării. Baza lui e pescuitul, dar dacă îi cade pleaşcă barja ancorată, pe timp de noapte, nepăzită de marinarul de cart, urcă la bord. Noi îi ştim care sunt. Sunt un grup de patru-cinci, care după lăsarea serii fac un pic de navigaţie pe Dunăre, ca să pescuiască sau chipurile să îşi transporte o rudă pe celălalt mal. Dacă nu îl prinzi în flagrant, dacă nu are ceva în barcă, legal nu ai ce să-i faci.

Pe Dunăre, circulaţia e liberă, ca şi pe şosea. Mai nou, de când am mutat Poliţia Transporturi Navale în zona Portului Galaţi, stau cu ochii pe noi şi cum ne deplasăm noi, spre exemplu la Trecere Bac, urcă în barcă şi coboară pe Dunăre. Cum ne ne întoarcem, vin la mal şi se odihnesc. E o joacă a infractorului şi poliţistului”, spune comisarul şef.

Din antichitate până în perioada comunistă

Piraţii au apărut în urmă cu trei milenii, fiind la început varianta marină a migraţiei popoarelor barbare. În antichitate a existat şi un stat întemeiat de piraţi, Pagania, pe teritoriul Croaţiei de astăzi.

Zona Mării Negre şi a Deltei Dunării era dominată de piraţii manioţi, de origine spartană. În perioada 1560-1730, considerată epoca de aur a pirateriei pe Mediterana şi Marea Neagră, fenomenul a cunoscut o ascensiune, atacurile extinzându-se asupra ambarcaţiunilor ce navigau pe apele interioare ale Europei. Ştefan cel Mare înfiinţase o flotă de corăbii moldoveneşti cu pânze, “pânzare”, pentru a controla zona Gurilor Dunării şi a ceea ce astăzi numim Dunărea Maritimă, dar nu numai pentru a se război cu turcii, ci şi pentru a asigura protecţia corăbiilor cu care se făcea comerţ.

Corăbiile lui Ştefan cel Mare ajunseseră până în Italia şi la Gibraltar. De atunci datează şi prima atestare documentară a piraţilor din zona Galaţiului, într-un document din 1565, în care e amintit Portul Galaţi, făcându-se referire la grupurile de piraţi care atacau corăbiile ce străbăteau zona Galaţi - Brăila, proprietarii navelor fiind obligaţi să înarmeze echipajele şi să doteze corăbiile cu tunuri.

Amploarea pe care o căpătase pirateria pe Dunăre după 1800, piraţii luând sub ocupaţie Braţul Sulina, au determinat mai multe state europene ca în 1856 să înfiinţeze Comisia Europeană a Dunării, care avea sediul la Galaţi. Sub comunişti, pirateria a căpătat alte forme - furtul, jaful, tâlhăria. În 1982, “Europa liberă” anunţa că o bandă formată din cinci indivizi înarmaţi cu bâte, topoare şi răngi, a atacat navele “Tudor Vladimirescu”, “Mureş”, “Isaccea 1”, “Isaccea 9”, “Motru” şi împingătorul “Bacău”, bâtând marinarii şi furând piese de motoare şi alte piese metalice în valoare de 800.000 de lei, care au fost vândute la Remat Brăila. Cam în aceeaşi perioadă, “piraţii” au bifat şi o operaţiune mai interesantă, reuşind să abordeze cu şalupa lor o navă în marş şi să fure motorină în valoare de 6.000 de lei.

Psihoza, tratată cu statistici

Astăzi asistăm la simple furtişaguri, chiar dacă unele publicaţii preiau declaraţiile marinarilor bulgari fără să mai analizeze cât de corecte sunt acele etichete de “piraţi români”. Pe aceleaşi raţionamente, am putea ajunge la concluzia că şi pe şoselele din Marea Britanie sau Germania putem fi atacaţi de “piraţi”. În ceea ce priveşte psihoza marinarilor bulgari în privinţa “piraţilor români”, am încerca să o tratăm cu o statistică. Dacă în zona Galaţi-Brăila au fost în ultimii cinci ani doar două-trei astfel de cazuri, în rada Portului Smederevo, din Serbia, au fost înregistrate în 2007-2008 nu mai puţin de 38 de atacuri la convoaiele de barje bugăreşti. Este evident că avem de a face cu o infracţionalitate şi în domeniul navigaţiei fluviale, dar conform acestei statistici nu tronsonul românesc al Dunării este zona de mare risc.