RISE Project: Tatăl europarlamentarului PNL Ramona Mănescu, un pensionar prădător de active imobiliare

December 05, 2018

Scris de Adrian Bărbulescu

Publicat în România nașilor

Mihai Bolboceanu, tatăl europarlamentarului PNL Ramona Mănescu, este prădător de active imobiliare, dezvăluie RISE Project.”Interpusul”, „săgeata”, „marioneta”, „pionul”, „omul de paie” – sunt câteva dintre numeroasele sinonime folosite pentru a desemna una dintre instituțiile de bază ale Tranziției românești: personajul obscur, pierdut într-un ocean de anonimitate, împins în față pentru a-i ascunde pe adevărații beneficiari ai marilor tunuri financiare.
RISE îl prezintă azi pe un fost tehnician din marina militară, distribuit, de fiica sa, europarlamentarul Ramona Mănescu, în rolul de prădător de active imobiliare. Deși socrul lui Rareș Mănescu era doar un biet pensionar, care se împrumuta la bănci ca să își cumpere o Dacie Logan, prin conturile sale au ajuns să treacă, în timp, 3,7 milioane de euro.
RISE Project a stat de vorbă cu oameni care l-au cunoscut și a încercat să inventarieze averea deținută de acest militar în retragere, metamorfozat, peste noapte, în protagonist al unui lanț de tranzacții crepusculare. Jurnaliștii au găsit, pe numele lui, o harababură de apartamente și terenuri, împrăștiate prin toată țara.
Pe tatăl Ramonei Mănescu îl cheamă Mihai Bolboceanu. Are 71 de ani. E, de mult timp, pensionar. În tinerețe, a lucrat ca maistru în rândurile marinei militare. Era unul dintre acei tehnicieni îmbarcați pe nave ca să țină în funcțiune mica și complicata uzină care este orice vas plutitor.
A muncit și pe uscat, nu doar pe apă. O perioadă, a fost cadru didactic la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța – singura școală din România care pregătește ofițeri de marină. Socrul lui Rareș Mănescu, Mihai I. Bolboceanu, a absolvit Școala de Maiștri Militari a Forțelor Navale în 1968.
Un comandor în rezervă, care l-a cunoscut în perioada 1980-1990, are pentru el numai cuvinte de laudă: „Era un om foarte priceput, cu mult bun simț și foarte echilibrat. Făcea exerciții practice cu studenții, pe urmele cursurilor predate de profesori. Muncea, să zicem așa, ca <<laborant>>, deși postul lui nu se numea astfel”.
Portretul acesta – de profesionist disciplinat, contopit cu propria meserie – e invariabil, pe oricine ai întreba. La el se adaugă și câteva tușe fizice, în privința cărora, de asemenea, toate evocările se suprapun: înalt, slab, cu creștetul capului căzut, de timpuriu, pradă calviției.