În plină criză, Ministerul Apărării Naţionale aruncă pe fereastră milioane de euro, fără ca vreun responsabil din cadrul Armatei să fie tras la răspundere. Numai dacă socotim câţi bani am plătit pentru blindatele inutile Mowag Piranha III C şi cele două fregate britanice, care sunt nave de luptă doar cu numele, rezultă un deviz cât o treime din ultima tranşă acordată României de FMI Dacă până în 1989 tehnica de luptă era produsă exclusiv în ţară iar posibilitatea de a încasa comisioane era zero, începând cu anii 90 factorii de decizie din Armată au primit undă verde la şpagă.

Primul contract încheiat după 1989 pentru achiziţa de tehnică militară s-a transformat în primul scandal de corupţie în MApN. Denumit Afacerea Motorola, cazul, înstrumentat de altfel de procurori, a fost în fapt primul tun dat cu banii statului. Ministerul, condus pe atunci de Victor Atanasie Stănculescu, a cheltuit peste şase milioane de dolari pentru achiziţia unor staţii de emisie recepţie care, dacă ar fi fost cumparate direct de la producătorul Motorola, ar fi costat doar 600.000 de dolari. Afacerea a fost intermediată de patru firme private iar fostul ministru şi alte nouă persoane acuzate de producerea unui prejudiciu de 6,1 milioane de dolari au scăpat basma curată, pentru simplul motiv că fapta s-a prescris. La 20 de ani distanţă lucrurile nu s-au schimbat deloc în MApN.

23 milioane de euro pentru blindate de paradă

În timp ce soldaţii români mor sfârtecaţi în Afganistan în anticele TAB 77, nu mai puţin de 17 transportoare elveţiene de ultimă generaţie Mowag Piranha III C zac în curtea Armatei.

Prezentată cu mare pompă drept „Programul de înzestrare a Forţelor Terestre din cadrul MApN cu 31 de transportoare de trupe Piranha” afacerea s-a transformat într- un fiasco. Programul ar fi trebuit să se încheie anul trecut, prin punerea în exploatare a întregului lot de maşini blindate, însă Armata a parcurs doar două etape din cele patru convenite conform contractului. Mai exact, au fost cumpărate doar 17 unităţi, pentru care s-au plătit peste 23 milioane de euro.

Adevărată problemă nu este însă întârzierea programului. După recepţia primului lot de 10 Piranha, în 2008, după ce a fost plătită integral factura de 17.361.000 de euro fără TVA, oficialii Armatei au descoperit că blindatele nu asigură protecţia optimă a echipajului în teatrele de operaţiuni. Este vorba despre aceeaşi problemă cu care se confruntă şi TAB-urile autohtone, respectiv podeaua insuficient protejată împotriva dispozitivelor explozive improvizate.

Prin urmare, s-a propus montarea unui blindaj suplimentar, operaţiune care a costat încă un milion de dolari pentru întregul lot. Al doilea lot a avut de asemenea probleme de ordin tehnic şi blindaj. Nimeni nu poate explica însă de ce nu s-au sesizat membrii comisiei de recepţie înainte de a plăti blindatele, şi nu după achiziţia acestora. Nimeni nu ştie nici de ce reprezentanţii români care au negociat afacerea au optat pentru această variantă de blindaj cu totul insuficientă în cazul utilizării blindatelor în teatrele de operaţiuni.

De altfel, MApN tace mâlc în problema blindatelor elveţiene, iar la trei ani de la recepţia primului Piranha, militarii români luptă tot în TAB-uri. Noroc cu partenerii americani de coaliţie, care, în lipsa unei reacţii a MApN, au decis să transfere 60 de noi vehicule blindate rezistente la mine şi protejate împotriva ambuscadelor (demunite generic MRAP) către contingentul român din Afganistan. Ca o ironie a sorţii, în timp ce familiile îşi plâng soţii şi fraţii morţi în nisipul afgan, pe site-ul Forţelor Terestre Române tronează imaginea artistică a unui Piranha III însoţită de un text pe măsură: „Piranha III C este vehiculul de lupta blindat pe roţi intrat în dotarea batalioanelor de infanterie din Forţele Terestre. Produs în Elveţia, Piranha III C are un design deosebit (n.r.- se pare că acest aspect i-a încântat cel mai tare pe generalii de la minister, din moment ce aceste blindate sunt prezentate cu fală la orice paradă), cu o protecţie balistică variabilă crescută, blindaj performant şi dotat cu kituri de protecţie împotriva minelor si a armelor de nimicire în masă. Înzestrat, ca armament, cu o mitraliera de calibru 12,7mm, Piranha III C poate executa cu succes misiuni în teatrele de operaţii, acolo unde militarii români desfăşoară misiuni de stabilitate şi în sprijinul păcii”.

120 milioane de euro pentru două hârburi plutitoare

Participarea fregatei „Regele Ferdinand” la operaţiunile NATO împotriva Libiei readuce în atenţia opiniei publice o altă afacere dubioasă marca MApN. Pentru cele două fregate, statul român le-a plătit britanicilor peste 120 milioane de euro, deşi aceste nave erau recuperate de la fier vechi şi, probabil, urmau să fie utilizate pe post de ţinte navale de către marina regală britanică (în 2002, în timp ce partea română negocia cu reprezentanţii BAE Systems, Ministerul Apărării din Marea Britanie a aprobat un plan de utilizare a fregatelor de tipul 22 drept ţinte navale pentru antrenamentul celorlalte nave militare, două dintre aceste nave fiind scufundate).

Mai mult, în afară de singurul tun de calibru 76 milimetri operaţional, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maira” nu sunt înarmate conform standardului NATO pentru această categorie de navă. Cele două sisteme de apărare antiaeriană Sea Wolf de la bord, care dispun de o rezervă de 72 de rachete, precum şi cele două lansatoare Harpoon, fiecare cu câte patru rachete navă-navă au rămas la englezi, urmând ca pentru dotarea cu rachete să fie plătite alte zeci de milioane de lire sterline.

Valoarea totală a programului de înzestrare cu fregatele tip 22, inclusiv etapa a doua de modernizare cu rachete, în prezent abandonată din lipsa fondurilor, se ridică la 600 milioane de dolari. Suma vehiculată în scandalul comisionului plătit pentru fregate este de şase milioane de lire sterline. Nici în acest caz, nimeni nu a fost tras la răspundere.

Avion second hand de două ori mai scump decât unul nou

Anul trecut România a fost la un pas de o nouă afacere păguoasă. Blocată temporar de criza financiară, achiziţia de către ţara noastră a 24 de avioane de vânătoare F16 second hand de la americani este noul tun pregătit de mai marii Armatei.

Suma vehiculată pentru această tranzacţie este de un miliard de dolari, situaţie în care fiecare F16 românesc va costa 41,6 milioane de dolari. Şi asta în condiţiile în care pe site-urile de specialitate costul per unitate al unui F16 este între 14,6 şi 26,9 milioane de doari, în funcţie de variantă şi performanţe.nou

Ultimul preţ corespunde celui mai performant F16 (varianta E/F sau block 60) livrat de americani la export în 2005 pentru Emiratele Arabe Unite. Potrivit unor surse neoficiale, avioanele pe care ar urma să le cumpere România au cel puţin zece ani de serviciu. În consecinţă, se va ajunge la situaţia în care România va schimba MiG-urile 21 LanceR obosite cu alte avioane obosite.

Şi dacă asta nu era de ajuns, oferta americanilor a fost singura din cele patru pe care le-au analizat oficialii români care priveşte achiziţia de aeronave second- hand. Se pare că cei care negociază contractele de înzestrare a Armatei române au făcut o fixaţie pentru produsele la mâna a doua.

Cum s-a tras primul tun în aviaţie

Şi dacă tot am amintit de aviaţie, contractul pentru F16 nu este prima afacere păguboasă încheiată pe banii statului. În urmă cu 17 ani, Aerostar Bacău a încheiat un contract cu Elbit Systems din Israel, în valoare de 350 milioane de dolari, care avea ca obiect modernizarea a 110 aeronave MiG 21.

Ulterior, firma israeliană a încasat un supliment de 50 milioane de dolari. Redenumit LanceR, vechiul MiG 21 a fost de fapt modernizat doar la capitolul sistemelor de comunicaţii şi pilotaj, fără ca aparatului să-i crească în vreun fel performanţele operaţionale. Şi, culmea, decizia de modernizare a acestui sicriu zburător a fost luată în detrimentul celor 19 aeronave Mig 29, cantonate la fosta baza aeriană Mihail Kogălniceanu, avioane mult mai moderne şi care ar fi asigurat pe termen lung capacităţi operaţionale ale forţelor aeriene.

În prezent, MiG-urile 29, arhicunoscute în occindent pentru performanţe, ruginesc la Kogălniceanu, pentru că din 2003 le-a expirat resursa de zbor, iar aviaţia trage cu dinţii de cele câteva LanceR rămase în explotare şi care mai au puţin şi se dezintegrează în aer. Şi tot ca o ironie a sorţii, pentru a doua oară şefii Armatei, în loc să aloce fonduri pentru repunerea în exploatare a MiG-urilor 29 de la Kogălniceanu, au optat pentru achiziţia unui avion inferior acestora, respectiv F 16.

Strategia lui Oprea… la bucătărie

Cum fiecare ministru vrea să-şi lase amprenta asupra instituţiei pe care o conduce, MapN, condus acum de Gabriel Oprea, trece prin modificări majore. Operaţiunea „Popota”, declanşată începând cu luna trecută pentru o perioadă de trei ani, prevede realizarea unor economii la bucătăria armatei.

MApN a anunţat că va renunţa la firmele care asigură în prezent serviciile de pază şi de hrană în unităţile militare din ţară şi va înfiinţa două filiale specializate în cadrul Romtehnica, ce vor prelua aceste activităţi, măsura fiind luată pentru a face economii la buget. „În opinia specialiştilor din Armată, noua concepţie vizează îmbunătăţirea acestor tipuri de servicii şi va conduce la reducerea cheltuielilor, în contextul în care situaţia economică a ţării şi bugetul alocat MApN impun adoptarea de măsuri concrete pentru utilizarea cu eficienţă maximă a resurselor financiare bugetare” a precizat ministerul.

Iniţiativa vine după ce, anul trecut, conducerea Ministerului Apărării Naţionale a dispus efectuarea unei analize temeinice a modului de realizare a hrănirii personalului şi de asigurare a pazei unităţilor prin prestări de servicii din partea unor firme private. Trecerea unităţilor militare din Armata României la hrănirea în sistem propriu, prin filiala specializată a Romtehnica, reprezintă o strategie pe termen lung, care se va desfăşura în trei etape, susţine MApN.

În prima etapă, pentru aproximativ 200 de unităţi militare în care îşi desfăşoară activitatea 26.000 de militari, se vor asigura centralizat, printr-o singură achiziţie publică, produsele agroalimentare necesare. Interesant este faptul că Armata română are o groază de specialişti în hrănire şi cheltuieli cu popota, însă atunci când vine vorba despre afacerile de sute de milioane de euro cu tehnica militară, specialişti dispar subit iar statul este excrocat cu sume de-a dreptul incredibile.

Numai în cazul blindatelor elveţiene şi a celor două fregate s-au aruncat pe fereastră peste 150 de milioane de euro, sumă ce reprezintă o treime din a doua tranşă alocată României prin noul acord încheiat cu FMI, de peste 480 milioane euro

Articolul precedentAfacerea Algele, milioanele din ograda lui Borbely
Articolul următorLemnul de pe Valea Vaserului, monopolizat de un afacerist local